Înainte îmi plăcea noaptea, îmi plăcea când era întuneric. Îmi dădea un sentiment de linişte şi de pace.
Azi nu. Azi am ajuns să mă sperii când vine noaptea. Simt că mă sufocă. Gândurile mă acaparează. Măcar de ar fi gânduri bune, care să-mi facă bine. Dar nu, nici vorbă de aşa ceva.
Gândurile mi-au devenit coşmarul "de noapte cu noapte".
P.S.: Ce dor îmi este de un somn bun..
Blocat
Acum 6 ani
Hello....here planet Earth!! Are you there? Se pare ca nu!!! Ce naiba, nu te stiam asa bleguta....termina cu...copilariile, stiu ca e putintel mai greu dar impune-ti...Stii foarte bine cat de convingatoare poti fi, de ce nu esti chiar cu tine insasi pentru ca asta conteaza cu adevarat! Fii tare, mandra de tine si cu fruntea sus! Daca pici, te ridic eu mereu!!! :*:*
RăspundețiȘtergereda, da! Bia e mereu mama ranitilor. Si de aia o iubim :)
RăspundețiȘtergere