tag:blogger.com,1999:blog-88661763089936628802023-11-15T05:07:34.597-08:00Always & ForeverEvery song has a CODA, every song ends. Is that any reason not to enjoy the music?rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.comBlogger17125tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-76352962577763965892010-12-04T13:56:00.001-08:002010-12-04T14:16:50.260-08:00There's a way out.You fall.<br />You look up: "Should I go on or should I give up?"<br />You pray for a sign.<br />You don't get it.<br />What's the next step?<br /><br />Decide to go on. Life is not made for giving up.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-27846380084743005092010-11-30T11:38:00.000-08:002010-11-30T11:49:34.452-08:00What do you choose?<span style="font-style: italic;">"The rest of your life is a long time and the rest of your life starts right <span style="font-weight: bold;">now</span>."</span><br /><br />I choose to believe. I choose to be a dreamer. They say "Why be a dreamer and not be realistic? After all, things aren't like you dream them to be". It's true, they aren't, but if I don't have my dreams, what do I have then? And, maybe, my belief will help create my dreams.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-80695686791281176362010-09-18T11:14:00.000-07:002010-09-18T11:22:53.428-07:00Taking small risks.Sunt fericită. Şi mândră. De mine.<br />De curând am făcut un lucru ce nu mulţi l-ar face. Cunoscându-mă pe mine, mi-a trebuit ceva curaj, dar l-am făcut. Nu va duce la ceva concret, însă a schimbat ceva în mine. M-a schimbat <span style="font-style: italic;">pe mine. </span><br /><br /><span style="font-style: italic;">"The fear of being laughed at makes cowards of us all.</span><span style="font-style: italic;">" </span><br />This time, I wasn't a coward.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-85162564355976009972010-09-08T11:54:00.000-07:002010-09-08T12:36:37.522-07:00Wine that fills the cup of silence.<span style="font-style: italic;">Music is wine that fills the cup of silence.</span><br /><br />Tuturor ne place muzica. Toţi ascultăm muzică, indiferent de vârstă, naţionalitate etc., dar, în special, indiferent de preferinţe.<br />Cu toate acestea, fiecare percepe muzica în felul lui.<br />Mie, însă, îmi este greu să exprim în cuvinte ce este muzica pentru mine. Posibil fiindcă o percep mai mult decât ca ceva ce ascult în fiecare zi.<br />Este o alinare.. pentru sufletul meu, pentru mintea mea şi pentru corpul meu.<br />Dacă la început puneam accent mult pe versuri, acum pun mai mult accent pe muzica în sine, pe ce aud în spatele versurilor. Motiv pentru care ador să aud o chitară, o vioară, un pian în spate, orice instrument.<br />Mă face fericită. Mă face să zâmbesc. Dacă ascult dimineaţa când mă trezesc <span style="font-style: italic;">One Republic - Good life </span>sau <span style="font-style: italic;">The Script - For the first time (</span>de exemplu) , am o zi excelentă. Pur şi simplu.. mă înviorează.<br />Din păcate..cam atât. <span style="font-style: italic;"></span>Ceva care se simte atât de adînc în suflet, dar care reuşeşte să străbată întreaga fiinţă cu fiecare sunet.. nu poate fi exprimat în cuvinte.<br /><br />În final, 2 lucruri:<br />1. Never take my music away.<br />2. <span class="sqq">“<a class="sqq" href="http://thinkexist.com/quotation/music_speaks_what_cannot_be_expressed-soothes_the/337859.html">Music speaks what cannot be expressed, soothes the mind and gives it rest, heals the heart and makes it whole, flows from heaven to the soul.</a>”</span>rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-59769747505039502972010-06-10T11:07:00.001-07:002010-06-10T11:10:47.066-07:00If I couldIf I could, I would erase everything.<br />De ce nu există un mic buton în creieraş, "delete", pe care să-l folosim când vrem să ştergem pentru totdeauna o amintire? Şi nu mă interesează ce am învăţat sau nu din acea amintire. Nu mai vreau acea amintire! Vreau delete, vreau erase, vreau "bye-bye" forever and ever, Amen!<br />Damn you, brain!rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-12921255862975051212010-05-21T11:16:00.000-07:002010-05-21T11:49:27.933-07:00Prima leapşăNu obişnuiesc să iau leapşa, dar pe aceasta chiar nu am putut să o refuz. O iau de la <a href="http://mascremintelectual.blogspot.com/2010/05/o-leapsa.html">nimic</a>, dar, la fel ca ea, prefer să fac un top al serialelor şi nu al filmelor. I'm a big fan of tv-shows!<br /><br />- <span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="font-weight: bold;">Supernatural</span> </span>- cine mă cunoaşte ştie că sunt o mică.. da.., ce naiba, maniacă, a acestui serial. Am văzut sezoanele de vreo 4 ori şi încă mă uit la el cu acelaşi entuziasm din sezonul 1, acum fiind la sezonul 6 (urmează).<br />- <span style="color: rgb(102, 0, 204); font-weight: bold;">One Tree Hill <span style="color: rgb(0, 0, 0);">- </span></span>cel mai valoros lucru pe care l-am luat de la OTH este muzica. Gusturile mele s-au schimbat radical de când am văzut primul sezon, acum 3 ani.<span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="color: rgb(0, 0, 0);"><br />- <span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="font-weight: bold;">The O.C. </span><span style="color: rgb(0, 0, 0);">- pur şi simplu fiindcă a fost primul serial care mi-a plăcut, motiv pentru care l-am văzut cap coadă, bineînţeles, şi care m-a "introdus" în lumea serialelor. Încă mă mai uit la un episod oarecare când am 40 de minute libere.<br />- <span style="font-weight: bold;"><span style="color: rgb(102, 0, 204);">Friends/Two and a half men </span></span><span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="color: rgb(0, 0, 0);">- se înţelege de ce<br />- <span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="font-weight: bold;">CSI New York </span><span style="color: rgb(0, 0, 0);">- <span style="font-style: italic;">ador</span> serialele cu crimă, investigaţii etc etc. Când mai apuc la televizor, mă mai uit şi la <span style="font-style: italic;">Criminal Minds, NCIS,</span><span style="font-style: italic;"></span><span style="font-style: italic;"> </span>DAR..CSI NY, rămâne my first love. Nici măcar CSI Miami nu m-a atras..am ajuns la concluzia că de vină sunt personajele-actorii, nu subiectul. Probabil şi fiindcă îmi place Gary Sinise (CSI NY).<br /><span style="font-weight: bold;"><span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="font-weight: bold;"><span style="color: rgb(0, 0, 0);">-</span></span> Prison Break </span></span><span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="color: rgb(0, 0, 0);">- oho, cât de mult mi-a plăcut. Primul serial din viaţa mea la care chiar am simţit nevoia de nişte pastile pentru inimă (Cel puţin la primele 2 sezoane). Următorul serial la care am simţit <span style="font-style: italic;">aproape </span>aceeaşi adrenalină ca la PB a fost <span style="font-style: italic;">24.</span> Bun serial, dar mai am sezoane la el.<br />- <span style="color: rgb(102, 0, 204);"><span style="font-weight: bold;">What I like about you </span><span style="color: rgb(0, 0, 0);">- nu ştiu câţi au auzit de el, e comedie,cu Amanda Bynes. A fost foarte bun, mi-a plăcut mult.</span></span><br /><br />Alte seriale la care mă uit:<span style="font-style: italic;"> </span><span style="font-weight: bold;"><span style="font-style: italic;">The Vampire Diaries</span></span>( ăsta chiar e bun! it's worth it!<span style="font-style: italic;">) Gossip Girl, 90210.</span><br />Seriale la care trebuie să recuperez şi sunt pe lista de aşteptare: <span style="font-style: italic;">House M.D., Bones<br /><br /><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"></span></span></span></span>Şi mai sunt şi alte seriale, <span style="font-style: italic;">cu siguranţă (!)</span>, întrucât sunt o mică (mare?) maniacă în privinţa lor, dar nu-mi vin în cap în acest moment. Dar pe cele mai importante, le-am enumerat. <span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"></span></span></span><br /></span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span>rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-29239857202788661302010-04-28T09:57:00.000-07:002010-04-28T10:21:34.485-07:00Amintiri distruseVorbeam adineauri cu o persoană pe care am cunoscut-o într-o tabără, vorbeam de facultate..dar a adus vorba şi de tabăra respectivă.<br />A fost o săptămână frumoasă,memorabilă. Ce rău mi-a părut când s-a terminat.<br />Dar acum nu mai pot să-mi amintesc aşa de ea. Oricât aş încerca, oricât mi-aş zice că atunci a fost atunci şi acum e acum şi că atunci nu era cum e acum.. nu pot. E prea mult.<br />Singurul lucru de care îmi pare rău nu este că acum este acum,că anumite evenimente s-au întâmplat şi că există. A încetat să mai îmi pese. Dar îmi pare rău şi este dureros faptul că nişte amintiri frumoase au devenit cenuşă şi niciodată nu vor mai putea fi privite ca înainte.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-30953237181122825642010-04-15T07:04:00.000-07:002010-04-15T07:10:05.874-07:00Când vine noapteaÎnainte îmi plăcea noaptea, îmi plăcea când era întuneric. Îmi dădea un sentiment de linişte şi de pace.<br />Azi nu. Azi am ajuns să mă sperii când vine noaptea. Simt că mă sufocă. Gândurile mă acaparează. Măcar de ar fi gânduri bune, care să-mi facă bine. Dar nu, nici vorbă de aşa ceva.<br />Gândurile mi-au devenit coşmarul "de noapte cu noapte".<br /><br />P.S.: Ce dor îmi este de un somn bun..rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-82934323922205044682010-04-10T09:43:00.000-07:002010-04-10T10:07:26.102-07:00Trust is a lie.În fiecare zi, învăţăm ceva. Din experienţe bune, din experienţe urâte.<br />După mine, cele învăţate din experienţele urâte trebuie păstrate în minte cel mai mult. Ca să nu se mai repete.<br />Ce am învăţat eu în ultima perioadă? Sau mai bine zis, ce am "re-învăţat", de parcă primele dăţi nu m-am ars deloc. * a se observa sarcasmul * Să nu mă mai încred în toţi proştii.<br />Gata, nene, îmi bag .......... "lentila în ochi". Mi-am stabilit frumos persoanele cu care pot vorbi despre lucruri mai personale, în care să am încredere şi alea rămân. În rest, o să învăţ să tac şi să mă abţin şi nu mai las toţi proştii să intre în viaţa mea personală.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-53186102393564820362010-03-28T03:17:00.000-07:002010-03-28T03:22:40.683-07:00Life goes onE ciudat.<br />Ieri erai a lui, azi nu mai eşti.<br />Ieri îi ştiai programul, azi nu i-l mai ştii.<br />Ieri îţi zicea cât de frumoasă eşti, azi te priveşti în oglindă şi îţi zici tu singură.<br />Ieri îl sunai de 3-4 ori, azi te abţii să nu-l mai suni.<br />E ciudat cum în 24 de ore ţi se schimbă o parte din viaţă.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-91248978812880839472010-02-12T12:38:00.000-08:002010-02-12T13:25:37.831-08:00Întoarcere în timpMă uitam adineauri la un filmuleţ despre Marian Cozma şi moartea lui. Un an şi patru zile de când acest suflet s-a dus.<br />Şi mi-am amintit. Mi-am amintit cât de afectată am fost anul trecut când s-a întâmplat. Poate părea ciudat..de ce m-ar afecta atât de mult? Păi, este simplu: un om nevinovat şi de valoare a fost ucis mişeleşte. Dar pentru mine, cuvântul magic este "sportiv".<br />Am un deosebit respect pentru cei care sunt sportivi adevăraţi, pasionaţi de jocul lor, pătrunşi în pasiunea lor, dedicaţi sportului pe care îl practică. Iar dacă este şi handbal..deja m-au "cucerit". Fiindcă iubesc handbalul, am frânturi de amintiri de la 7 ani când mergeam cu ai mei la Floreasca, în fiecare weekend, la meciuri de handbal; jumătate din meci eu dormeam, aveam doar 7 ani, ce puteam înţelege din pase, din încurajări, din goluri. Dar tot mergând de-a lungul anilor.. am fost "afectată", ca să zic aşa, de sindromul sportului. Faptul că şi eu am făcut sport (culmea, volei, nu handbal) , cu cantonamente şi antrenamente pe vârfuri de munte, că jucam în turnee.. asta e o altă "problemă". Nu mai spun că,atunci când intru într-o sală de sport, unde un meci de handbal sau de volei din Divizia A este pe cale de a fi disputat..şi când aud jucătorii încurajându-se,suporterii strigând, e ciudat..mă simt de parcă intru într-o lume magică. Acela esta raiul meu. Sportul, prin definiţie, dar numai pentru cei care apreciează şi înţeleg esenţa..este curat, este pur.<br />Ce ne mai chinuiam noi făcând broscuţe pe un deal, în zăpadă până la genunchi, unde nu ştiai dacă e groapă, dacă e denivelat, dacă, dacă şi dacă. Şi cât îl mai înjuram noi pe dom' profesor, cu cele două antrenamente ale lui pe zi. Sau când făceam 5-6 ture de deal, urcând, coborând, urcând, coborând etc. ( a nu se uita frumoasa zăpadă de mai sus ). Ploua torenţial,dar ce..pe dom profesor îl interesa că eram fete şi aveam doar 15 ani? Nu, în niciun caz! La antrenament cu noi, în mocirlă!<br />Doamne, CÂT de chinuiţi am fost în acele cantonamente. Dar, Doamne..CÂT de MULT aş vrea să mă întorc acolo. Cât am plâns în momentele în care cedam, cât blestemam, cât îl uram pe dom profesor..dar cât de mult îi mulţumesc pentru acele săptămîni. Aceste lucruri m-au schimbat, sportul m-a schimbat şi mi-a "dat" 3 sferturi din mentalitatea mea.<br />Amintiri frumoase care vor fi întotdeauna păstrate în sufletul şi mintea mea.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-32375482791328477182010-02-02T06:09:00.001-08:002010-02-02T06:22:24.020-08:00Ce urăsc.Urăsc este un cuvânt puternic. Nu-mi place să-l folosesc, prefer simplu "nu-mi place".<br />În schimb, când vine vorba de următorul lucru, "urăsc" este verbul de bază, în sinonimie cu "detest".<br /><span style="font-weight: bold;">Urăsc să fiu contrazisă când ştiu că eu am dreptate!</span><br />Băi,nene, eu înţeleg că omul vrea să-şi exprime punctul de vedere, dar când vede că mai mult de 2 persoane îl contrazic, atunci ceva e în neregulă. Eu înţeleg "Batman, Batman!", dar totuşi!<br />Oricum, sunt un adevărat vulcan când cineva mă contrazice, îmi zice ceva lipsit total de logică ş.a.m.d. Poate mai greşesc şi eu, nu zic nu, că nah. În schimb, atunci când nu sunt sigură de ceva, îi întreb şi pe alţii..iar dacă mai mult de o persoană îmi dă dreptate, atunci mă simt îndreptăţită să ripostez.<br />Poate e un defect, calitate nu ştiu dacă e. În schimb, nu-mi place să tac. Dacă sunt contrazisă, ca să zic aşa, chiar dacă e vorba de un lucru mic,mic,fără importanţă, e foarte greu să stau în banca mea. Probabil mă "răzbun" pentru anii de liceu.<br />Dar un lucru e sigur. Nu sunt nici bătută-n cap. Când ştiu că eu greşesc şi altcineva are dreptate..nene, o recunosc! Şi i-o spun şi frumos în faţă.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-68487490350119402982009-12-26T08:25:00.000-08:002009-12-26T08:31:36.303-08:00Masterpiece.Masterpiece = filmul "Avatar".<br />La început am fost sceptică. Nu îmi plăceau de niciun fel creaturile ălea albastre. Mi se păreau odioase, mă întrebam ce e cu toată această nebunie care se învârte în jurul acestui film. Dar am decis să-l văd, eram curioasă.<br />Iar acum stau şi mă gândesc când să mă mai duc să-l văd. :|<br />M-a impresionat. Lumea Pandorei este de vis, cine nu ar vrea să fie înconjurat de aşa ceva? M-a întristat, însă, cât adevăr este în mesajul filmului: omul este în stare de orice pentru bani..de orice..<br />Anyway, efectele au fost superbe, de la jumătatea filmului până la sfârşit eram prinsă în acţiune, la sfârşit mi-a fost greu să mă trezesc la realitate. Iar muzica..muzica excepţională. Şi nu mai spun că de două zile încoace numai Leona Lewis - "I see you" ascult, the Avatar theme. <br />Într-adevăr, un film bun.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-59075626484599813972009-12-22T12:29:00.000-08:002009-12-22T12:46:26.461-08:00totul a fost degeaba?O oră şi 45 de minute cu muzică pe sufletul meu. <span style="font-weight: bold;">Tudor Gheorghe - "Degeaba"</span>. A fost frumos, totul a fost frumos. Nu există cuvinte pentru a spune cât de mult mi-a plăcut. Orchestraţie, cu toate instrumentele posibile, cor excepţional, dar şi 2 chitarişti şi un toboşar.<br />Versurile..aproape că erau de prisos. Muzica zicea totul. Au fost momente când am preferat să închid ochii şi să mă las purtată de sunetele frumoase. Mi-a plăcut să disting toba, să disting vioara..să disting acordurile chitarei maestrului Tudor Gheorghe.<br />Un concert serios, cu referiri la revoluţie, la politică, la parlamentari..dar şi cu o nota comică. Tudor Gheorghe a reuşit, ca întotdeauna, să îmbine seriosul cu umorul în cel mai spectaculos mod. În timp ce cânta, sau..poate..mai bine zis..în timp ce recita, erai cuprins de muzică şi de versuri, de mesaj, în mod special, şi când termina, aveai nevoie de 5 secunde să te trezeşti la realitate. Iar domnul Tudor nu sărea la următoarea melodie, încerca să te destindă cu o povestire, cu o glumă. Cum însuşi dânsul ne-a spus "Aşa suntem noi, românul poate să râdă chiar şi în cele mai triste sau amare momente."<br />Am un singur regret, însă. Posibil, două. 1. Ce-aş mai vrea ca acest concert să se repete.. 2. Păcat că nu mulţi apreciează aceasta muzică..păcat.<br />A fost una dintre cele mai frumoase seri din viaţa mea. Voi păstra cu drag această oră şi 45 de minute în amintire.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-36044721343187178352009-12-18T09:36:00.000-08:002009-12-18T10:58:57.481-08:0020 de ani de libertateNumai despre asta se vorbeşte zilele acestea la ştiri. Atât ProTv,cât şi Antena1 (de alte posturi nu ştiu fiindcă nu urmăresc) au reportaje despre decembrie 1989. La început, mi-am dat ochii peste cap cu gândul "În fiecare an se dau asemenea reportaje,când o să înceteze?". Dar mai târziu,mi-am dat seama că greşesc. Aceste reportaje trebuie să fie date..pentru cei ca mine care nu au trăit în acele vremuri şi care afirmă "vaiiiii..m-am săturat de ţara asta incapabilă,de comuniştii care o conduc, de politicienii care nu sunt interesaţi decât de soarta lor" şi etc,etc,ETC.<br />Da. Am fost şi sunt una din acele persoane, mă vait de România, mă vait de ţara în care trăiesc..dar reportajele pe care le văd şi care au un sâmbure de adevăr mă fac să mă gândesc că mai bine aş fi RECUNOSCATOARE că am ce am în acest moment. Nu stau la coadă pentru o portocală, comuniştii de astăzi NU sunt comuniştii de atunci..or fi ei comunişti,dar nu la nivelul anilor '80; dacă am eu chef la miezul nopţii să mănânc o ciocolată,ies frumos afară la un non-stop şi îmi iau, nimeni nu mă împiedică,nu îmi este frică. Dacă vreau să ascult ştirile, le ascult,oriunde dacă vreau, nu stau cu radioul ascuns sub pernă,cu frică în mine să nu mă prindă cineva..aşa cum chiar părinţii mei mi-au mărturisit.<br />Avem libertate. CHIAR avem! Dar,din păcate, nu realizăm acest lucru. Şi ar trebui să fim mai recunoscători faţă de cei care au murit în '89. Da, ar trebui să spun că ar trebui să facem şi ceva ca să-i facem,într-un fel,mândri pe cei care s-au sacrificat şi care au murit pentru noi..dar nu mai zic..fiindcă nu mai am speranţe.. Rămân,totuşi, cu recunoştinţa şi cu libertatea care mi-a fost oferită.<br />Eu zic să nu ne mai văităm..măcar nu atât de mult. Este adevărat - când eşti copleşit de atâta prostie în jurul tău, văitatul este o metodă de descărcare. O practicăm şi sunt de acord cu ea. Dar să avem o limită,totuşi. Dacă trăiam acum 20-30 ani, nu ne mai văitam, eram deja împăcaţi cu soarta care ne-a fost dată.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-12493086955078555372009-12-17T13:48:00.000-08:002009-12-17T13:55:01.932-08:00Badea.Da. Este 23.45 şi mă uit la Mircea Badea. Îmi place. Mulţi îl critică. Să-l critice. Pentru mine, reprezintă singura persoană din mass-media care îmi împărtăşeşte opiniile când vine vorba de ţărişoara noastră scumpă. Mă identific cu el. Oh! Nu înţelegeţi că îl idolatrizez, în nici un caz, dar umorul lui privind clasa politică a României mă destinde. Este amuzant (de cele mai multe ori) şi îi dau dreptate când afirmă că ţara noastră se duce de râpă.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8866176308993662880.post-50012290116580868562009-12-17T11:23:00.000-08:002009-12-17T11:29:15.586-08:00ÎnceputTrebuie să recunosc. Odată am spus următorul lucru: " Niciodată nu-mi voi face blog." Dar ce să vezi? Ziua aceea a venit. Cum de m-am lăsat convinsă? Păi, din următoarele motive: 1. dorinţa de a mă descărca undeva atunci când am ceva pe suflet legat de viaţă în general,dar şi de prostie. 2. am fost puţin influenţată şi de colege.<br />Ce-o ieşi? Om trăi şi om vedea.rionahttp://www.blogger.com/profile/09322092514578757397noreply@blogger.com7